Din ceaţă densă, întunecată făptura-i este și se îndepărtează plutind, iar eu în nemișcare privesc fascinată imponderabilitatea și mi se face frig. Nu se întoarse înspre mine, doar mâna dreaptă o ridică și se pierdu netulburat într-o mare de fum. Gestul acela de rămas bun în timp ce se contopește cu necunoscutul zărilor alburii. Deschid … Continuă să citești Imposibil de uitat, greu de adus aminte
doritesinedorite 